Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
Am citit ieri despre un cunoscut constructor german de mașini care a recunoscut și a oferit scuze pentru faptul că a expus intenționat maimuțe la noxele eliminate de motoarele pe motorină ale acestuia. Se mai spune și că testele nu au fost relevante, iar activitatea a fost sistată.
Pe același val de curaj a urcat și un producător român de automobile, declarând: „Ne pare rău, și noi am făcut teste de poluare pe maimuțe luate dintr-un cunoscut club bucureștean. Doar ... Citește mai departe!
Această carte mi-a fost recomandată după precedenta „recenzie”. Înainte să scriu despre noua lectură, vreau să facem un mic exercițiu: Martan Paj! Acum repetă și tu! Bun. Asta pentru că autorul, Martin Page, este francez și trebuie să îi pronunțăm numele corect.
Revenind la carte, la prima vedere, limbajul nu pare să fie unul tocmai accesibil, de asemenea, narațiunea este plină de metafore, însă fără nicio exagerare. Are câteva părți stranii, iar paragraful de încheiere mi se pare total ... Citește mai departe!
Strofa I:
Guvern,
Încotro mergi?
Spre ce-ordonanțe noi grăbit alergi?
Cum
Poți într-o zi
Să schimbi secretare mici în miniștri?
Azi
În pod pitit
Stă hamsterul calm
Ieri mult hulit
Și
Vrei ori nu vrei
Lunile-n guvern,
Vezi, lovesc în Lei…
Refren:
Luni de guvern, cu emoții la ,
Scumpe luni de guvern, când la Finanțe dai de greu
Luni de guvern, când ții legile în mână
Și te crezi legendar Dragnea-zeu…
Luni de guvern când nu-i nicio tragedie
Fiindcă ... Citește mai departe!
Titlul e așa, mai mult sau mai puțin în directă legătură cu ce am să scriu. Am mai avut pauze, mai lungi sau mai scurte, voite sau nevoite. Ba chiar, la un moment dat am crezut că nu am să mai postez deloc. Acum nu e cazul.
De fapt, problema e că după doar 26 de zile consecutive cu articole am rămas fără inspirație. Nici măcar metoda asta nu a funcționat. Și asta se întâmplă tocmai când am dat din ... Citește mai departe!
Ieri am terminat de citit prima carte pe anul acesta, după aproximativ o săptămână de plimbat ochii pe câte 2 capitole pe zi; o carte destul de mică, numită „Femeia scump plătită”, scrisă de Jose M. Carretero.
Întâmplarea mi-a pus această carte în brațe și, cum îmi plac cărțile vechi, am lecturat-o, deși, pe măsură ce terminam capitole, semăna tot mai mult cu o manea.
Fără să dau prea multe detalii, în poveste este vorba despre viața și transformările prin ... Citește mai departe!