Anim’est 2017 – unde e publicul?

Cu vreo două săptămâni în urmă mă pregăteam să reprezint CinEmil.ro la Anim’est, Ferstivalul Internațional de Film de Animație. Nu am reușit să ajung din primele zile și era chiar să ratez primul film la care m-am prezentat din cauza unei neînțelegeri în legătură cu badge-ul deschizător de uși 😀 . Am fost prezent doar la 3 dintre proiecțiile din cadrul festivalului, fiecare desfășurându-se într-un cadru diferit.

La filmul Persepolis m-am prezentat seara, când afară nu era nici ... Citește mai departe!

Toate la timpul lor

Mi-ar plăcea să cred că sintagma din titlu se aplică în toate aspectele vieții mele, dar nu e deloc așa. Însă, într-o anumită măsură se aplică articolelor pe care le scriu pe bloguri, mai ales pe acesta. Nu sunt de părere că există timpul potrivit pentru ceva anume sau că cineva îl poate face să fie potrivit, ci mai degrabă după cum e norocul sau cum a fost scris (am mai spus pe aici despre cum văd eu lucrurile mai ... Citește mai departe!

2, 10; 2, 10! Să-nceapă muzica!

Sunt mai multe lucruri la care m-aș putea gândi atunci când aud numerele din titlu. Ar putea fi notele pe care le aveam în catalog la matematică în perioada liceului, de exemplu. Dar pentru că povestea asta are legătură cu muzica, e și mai clar de ce le-am folosit. Înainte să trec la povestea propriu-zisă, uite un fun-fact: acele numere nu sunt alese întâmplător atunci când se fac probe de sunet, ci pentru că, datorită felului în care le ... Citește mai departe!

Nu există workaholici

workaholici

Înainte să arunci cu task-uri, să clarific: nu cred că există workaholici în felul în care îi văd anumite definiții. Cum am ajuns la concluzia asta? Deși multe persoane mă văd destul de leneș și uneori chiar eu mă surprind lăsând minute sau chiar ore întregi să treacă fără să fac nimic, cred că și eu tind să devin un astfel de specimen. Deocamdată la scară mică și, dacă am noroc, așa va și rămâne.

După cum și Wikipedia ne ... Citește mai departe!

Stoarce-mi un zâmbet!

Nici astăzi nu m-ai observat! Știi cine sunt? Sunt unul dintre acei oameni pe lângă care treci zilnic atunci când te grăbești să ajungi la serviciu cu metroul sau autobuzul. Unul dintre acei oameni care se scuză, deși tu ești cel/cea care l-a lovit cu cotul. Unul dintre acei oameni care nu mai au forța să facă ce vor cu timpul lor, așa că îl lasă să treacă de la sine. Unul dintre cei care nu mai au puterea de ... Citește mai departe!