Like-ul preistoric

… sau încă un articol despre frustrările mele de blogger.

M-a pus dracu-știe-cine să comentez într-un grup care are în nume cuvântul „serioși” și m-am teleportat brusc cu vreun deceniu în urmă, pe vremea când era la modă să ai cât mai mulți urmăritori, cât mai mult orice, pe vremea când se cumpărau like-uri la kilogram și apoi se schimbau pe diverse tarabe online la modul „eu îți dau like-uri d-astea dacă îmi dai like-uri d-alea”. Această practică cu aparența ... Citește mai departe!

Shutter Island, faza pe Măgurele

Sper că ai văzut filmul, căci nu am de gând să îl povestesc aici. Acțiunea este atât de complicată încât trebuie să îl vezi chiar tu și, de fapt, poate că nu este nimic de povestit pentru că întâmplările nu sunt reale (doh, normal că nu sunt reale, e vorba despre un film). Însă am găsit nefericite similitudini între acesta și ce am trăit eu, așa că ai răbdare cu mine până la final, poate găsim împreună o explicație.

De-aici

... Citește mai departe!

Cafea de conveniență

M-am trezit și azi. Ce motiv bun pentru a celebra viața! Glumă sadică. Încă nu am ce sărbători. Am făcut o cafea, delicioasă, cum o fac mereu, însă fără puterea de a mă trezi complet. Nici nu am vreun subiect anume despre care să scriu, dar trebuia să găsesc ceva de făcut ca să mai treacă timpul. Ceva care să acopere toate întrebările fără răspuns care îmi vâjâie între urechi.

Azi e una dintre acele zile în care, în absența ... Citește mai departe!

Am văzut cerul altfel

Era sâmbătă dimineață. Mă trezisem mult prea devreme pentru a înțelege ceva din tot ce se întâmpla în jurul meu. Știam doar că trebuie să ajung undeva și speram că, la fel ca de obicei, cafeaua își va face efectul pe drum. Cunoșteam drumul, mai fusesem pe acolo și în alte împrejurări. Însă acum urma să fie ceva cu totul diferit, simțeam asta și viitorul apropiat urma să îmi dea dreptate.

Am realizat că nu mai sunt somnoros abia când ... Citește mai departe!

Plimbări prin București

Am multe gânduri care mă dau afară din mine și, puțin câte puțin, reușesc să le scriu aici ca să fac loc pentru altele. Să-i fac loc tăcerii, să-i fac loc minții să se plimbe. Cel mai bine este atunci când și mintea, și corpul sunt simultan în același loc, ceea ce se îmtâmplă destul de rar, în ocazii ca cele despre care am să scriu mai jos. Ia-te după umbra mea…

Într-o zi de iarnă destul de călduroasă, cred ... Citește mai departe!