Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
mi-am făcut provizii de tine
să rod pe sufletul gol
o să îmi crească floarea-soarelui din urechi
radar către locul tău
în care ții ascunse bătăi cardiace
furate de la mine
mi-am făcut provizii de tine
să-mi forțeze zâmbetul să se întoarcă
din exil
îmbâcsit de fum de țigară
alcool imaginar dar la fel de tare
ca loviturile depărtării
mi-am făcut provizii draga mea
false îmbrățișări și fantomele unor discuții
pe care abia aștept să le avem din nou
de ... Citește mai departe!
ia-mi inima de pe sărmă
s-a uscat complet
mintea e cea care a ruginit
sufletul – un aeroport părăsit
eu – o bucată de pământ
tu – o bucată de cer
între noi supra-eter
neconductibil
incompresibil
în care se formează fenomene
străine pentru amândoi
rezeamă-mi clipele de frunte
să îmi pară că-s mai multe
însă stai și tu cu ele
altfel rămân goale și grele
se scriu poezii în două feluri
în unele ne legăm slovele de picioare
și ne târâm cearcănele prin amintiri dureroase
pentru plăcerea nimicului
din abside sufletești
ne scoatem gândacii la plimbare
să urce firul verde al gândurilor
până la cerul sângelui
apoi ne lăsăm să cădem liberi
cu capul pe piatra cunoașterii
pe care toți o eliminăm timpuriu
în celelalte
ne uităm la ceas cu ochi îngerești
și mulțumim frimiturilor de soare
că ne-au aruncat un băț de chibrit
să ... Citește mai departe!
prin scris am atins ce era închis
prin scris am deschis ce părea întins
prin scris am pretins că știu ce-i stins
prin scris am admis că sunt învins
timpul m-a închis în el
unde nu am loc să întind nicio idee
e curent de întuneric în oase
lucruri aparent normale
deja ne prefacem că nu le mai cunoaștem
banale precum niște fulgere ce se repetă
în același loc în același mod
iar noi ne oferim să le dăm un ... Citește mai departe!
sunt o multitudine de gânduri ce cu greu își găsesc forma
mă port în vase fragile
nu mă întind în tot spațiul avut la dispoziție
că îmi crapă călcâiele
și mă sufoc
plutesc în aerul diluat de idei
mă înec în pânza freatică a indiferenței
din care nici cafeaua nu te trezește
cu palme pe ceafă și peste obrajii
semafoare ruginite
sunt o entitate compactă
nu mă văd pe mine prin mine
nici pe ceilalți prin ei
dar cine a ... Citește mai departe!