îmi circulă noaptea prin corp
cu claxoane reci
împinge trecătorii cu degete subțiri
am deschis ochii și a trecut pe lângă mine
dacă nu mă mișc mă va vedea din nou
iar strada e prea gălăgioasă
să îi pese de scandalurile noastre pasionale
Categorie: vara luminii negre
Pe drum
scrisori la microunde
sa arda tuberculii ce mi s-au furisat in suflet
au murdarit campia alba pe care te plimbai
iti desenam pe ea drapele
sa te indrume spre mine
eu eram la iesire
cu un pas in nestire celalalt
in lume
faceam o pizza uriasa
amandoi am avut mult de mers
ia tu bucata cea mai mare din pieptul meu
eu am sa-ti musc putin din urechea stanga
uită că mă urăști
am să îți scutur ploile de pe umeri
și furtuna din suflet
construcția asta semantică îți va fi adăpost
am să te desenez cu sunete
am să te cânt cu bătăile inimii
tăcerea să ne fie scuză
îți port pașii în palme
și adierea vocii în oase
te voi îmbrățișa cu toate simțurile
am să îți ridic monumente în basme
doar atât știu să fac
de care doar tu vei ști să te bucuri
dacă îți vei dori să zbori... Citește mai departe!
cântec orb
am să îți număr scoicile din păr
pansate cu păsări călătoare
ce fac căldură din pașapoarte expirate
întinde o mână
să desenez pe ea
cântecul naturii
pe care îl auzi când te trezești în miezul zilei
din normalitate
am să îmbrățișez
toate umbrele din tine
să le prefac în secunde
care au trecut deja de frică
am să scriu pe o bucată de speranță
numele tău
și am să o arunc în viitor
cică de acolo ne vine tot binele
haine vechi
periodic
trebuie să mă îmbrac cu haine vechi
cu culorile pe dinăuntru
nu mă mai vede toată lumea
doar cine nu trebuie
inima trebuie tunsă din când în când
nu poți să țeși din ea o viață
fără să ai și bătătură și urzeală
una dintre ele urlă și înjură
cealaltă arată că nu-i pasă
aruncă cu vopsea pe noi
liniștea e neputincioasă