Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
am înșirat lacrimi pe ață
și am legat-o de gâtul unei păsări
să le prindă de candelabrul cerului
să ne răcorească mințile
și să ne îmbrățișeze sufletele
pasărea s-a întors rănită
colierul fiind prea greu
în brațe îmi sta prăbușită
fără niciun lănțișor
cum să te privesc eu cer
cu stele căzute în noroi
cum să te privesc ocean
care îneci toate speranțele
cum să te privesc eu zi
din ce în ce mai întunecată
cum să te privesc eu moarte
care ești mereu prezentă în viață
mă mai ține minte cineva
sunt acela care creștea foc din pământ doar cu privirea
cel care a arestat toate speranțele ca să le vadă cum mor
cel care pune pauză la joc
acum ard în propriul foc
naufragiat pe pământul deznădejdii
îmi fug ideile de sub păr
aș putea să fac ultima incantație magică
dar nu vreau
pentru că ar fi ultima
Ieri s-a întâmplat, după ceva timp, să apară un anunț cu un laptop de vânzare. Mai aveam ceva bani „la saltea”, așa că mi-am zis să-mi îndeplinesc o dorință mai veche și am contactat vânzătorul.
Acesta a venit, am făcut o probă dispozitivului, toate bune, așa că am plecat cu el acasă. L-am conectat la priză și am început să îl folosesc. Când bateria a fost plină, l-am deconectat de la priză…și într-un minut s-a oprit, „battery extremely low” îmi ... Citește mai departe!
n-a fost momentul potrivit să fac schimbarea
și-a fulgerat și-a ticăit
pân-a murit
va trebui să mai aștept
și să sughit
să ard pe interior
și pe afară
să număr orele dintr-un minut
la fiecare secundă
să privesc spre pereți și să mă-ntreb
cu ce-am greșit
