Mă încălzesc cu versuri

Ieri mi-a fost mult mai frig decât am crezut vreodată că îmi va fi. Prin vene nu mai curgea sânge, ci cuburi roșii de gheață. La intervale regulate mai trecea și câte un cub gri, din cauza carboxihemoglobinei (fumătorii care au fost atenți la orele de biologie din liceu știu ce zic).  Informația aluneca printre sinapse, așa că nu m-am forțat să scriu vreun text super-grozav cum rareori mai scap pe aici. Am reușit, totuși, să mă încălzesc puțin la ... Citește mai departe!

Virus vesel

nimic interesant aici
doar adieri de vânt

clipele se scurg în aer
într-un evantai de bătăi de inimă

orele se cos una de alta
apoi se brodează pe pământ

o multitudine de ochi dansează
valsul frunzelor

umbrele aduc căldură
topesc grimase

vine iarna
și ce dacă

noi conversăm cu focul
care ne așteaptă mereu cu prăjituri

închide ușa
poveștile se spun cel mai bine înăuntru

mai știi când alergam visul ăla
și când s-a împiedicat

de la înălțimea necunoașterii mele... Citește mai departe!

Castane și ghinde

Cred că ar trebui să renunț să mai scriu seara și mai ales duminica. Să nu mai iau poveștile din foc cu mâinile neprotejate. Ar trebui să-mi desenez singur flori de gheață pe geam, chiar dacă nu e momentul potrivit. Să închid ochii și să ascult sforăitul pisicilor, e mai interesant decât ce se întâmplă acolo, indiferent unde este acel „acolo”.
Castane și ghinde!

Oameni reci

Mentalitatea și comportamentul oamenilor se schimbă pe zi ce trece. Acum sunt tot mai reci, de parcă furtunile i-au spart și vântul face curent în sufletele lor. Mie mi-e dor de timpul când oamenii erau mai calzi, mai blânzi, primitori și înțelegători. Mi-e dor de timpul când oamenii erau oameni.
Acum oamenii sunt la fel de reci precum caloriferul meu. Atât de reci încât nu mai au nevoie de frigidere. Dar lor nu le pasă. Nici nu mai iau după ... Citește mai departe!

Eu opresc

mă mai ține minte cineva
sunt acela care creștea foc din pământ doar cu privirea
cel care a arestat toate speranțele ca să le vadă cum mor
cel care pune pauză la joc

acum ard în propriul foc
naufragiat pe pământul deznădejdii
îmi fug ideile de sub păr

aș putea să fac ultima incantație magică
dar nu vreau
pentru că ar fi ultima