la capătul cuvintelor e o prăpastie
în care nimic nu mai are importanţă
vulturii plâng
iar stâncile cele mai ascuţite sunt doar praf în ochi
din speranţă se scurge penultima picătură de sânge
pentru ca totul să reînvie într-o altă lume
Categorie: vara luminii negre
Neimportant
când vocile mele tac
pământul se usucă
deşi se scutură norii
pietrele se ascund
iar pământul înghite restul
când vocile mele tac
aerul ne sugrumă
soarele închide ochii şi se întoarce cu spatele
iar luna ne scuipă
când vocile mele tac
se-aude liniştea
dar pentru că-s un om neimportant
nu am să tac
Zgomot greu
liniştea face paşi în mine
îi acord prioritate de mijloc
în timp ce îi aprind focul
nu a mai fost de mult pe aici
de fapt a fost dar în alte circumstanţe
o vreau pe cea de dinainte
acum mă apasă zgomot străin
obligat ca ziua să mă hrănesc cu decibeli ce cântăresc prea mult
noaptea să dorm pe ei
în curând n-am să mai ştiu ce să spun
În fiecare joi se moare
Nu se putea nimeri o zi mai potrivită ca joi pentru a vă povesti cum arată o zi din viaţa mea!
Îmi încep ziua trezit de alarma telefonului la ora 9:45, moment în care o amân pentru încă un sfert de oră. Din momentul ăsta îmi rămân aproximativ 60 de minute în care să mă spăl, să mănânc micul dejun şi să beau o cafea. Apoi plec la muncă, unde încep programul la ora 12. Aici nu e foarte mult ... Citește mai departe!
Blogul a ucis copilăria
Îmi aduc aminte cu mare drag vacanţele, în special cele de vară, când mă duceam la ţară, la bunici. Nu stăteam într-un loc nici măcar o clipă cât era ziua de lungă. Dimineaţa pedalam împreună cu un prieten sau doi satul cap-coadă de câteva ori, ridicând praful de vreo doi metri pe oriundr treceam. Uneori mă întorceam pe la prânz pentru o masă rapidă, alteori o amânam până seara. Apoi ne strângeam mai mulţi şi jucam fotbal direct pe uliţă ... Citește mai departe!