Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
mi-am legat pietre de suflet
să alerg cu ochii despletiți
prin păienjenișul camuflat
sub frunze transpirate de toamnă
am cancer la zâmbet
mi-a căzut deja
în foile pe care le mozolesc
cu picături de otravă inofensivă
am cancer la bunătate
e toată neagră
și pute a iluzii topite
peste noi norii
micționează zile cenușii
cu funde de cărbune
ce iau foc la fiecare ochi
încins de stâncile din
voi urșii
ce zgâriați cărări
ne puneți în spate
sacii cu pământ ... Citește mai departe!
Am vrut să scriu despre fiecare picătură de ploaie de pe geam, dar să le număr de la adăpost. Nu am putut! Pentru că sunt prea multe și probabil aș avea nevoie de tot restul vieții mele doar pentru a scrie despre mica ploaie de azi.
Am vrut să scriu despre fiecare pietricică care mi se pune în cale pe stradă (da, sunt un împiedicat), apoi să mă ridic și să merg mai departe. Nu am putut! Pentru că s-ar ... Citește mai departe!
am ucis furnicile îngerilor
atât de important sunt
pietrele conspiră împotriva mea
și eu transpir deasupra lor
am să-mi dezleg lumea de pe steag
să văd unde se duce
atât de mare sunt
atâta lumină aduc
dă-mi picioarele înapoi
brațele
și ochii
să plec și eu
îmi sprijin ochii pe genunchi
secundele mi-alunecă din palme
mă urc pe un copac cu crengi tăiate
să rup din el
lucruri ce cresc doar pe pământ
pietrele de sub umeri
mă poarte amonte
nici nu vreau să opresc cascada de zile
chiar de am să mă târăsc prin cele mai umede locuri
e mai bine decât să stai în picioare în locuri scunde
un gând
doar el mă desparte de ziua de mâine
aspiră apa ce mi-a ajuns în încălțăminte
șterge cuvinte scrise cu fierul înroșit în suflet
defilez cu ele
până îmi voi face glasul auzit
strâng pietre adevărate comori
mă învață răbdarea îmi educă forța