Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
E seara iar, e vreme de poveste
E iarna si-n soba se ard lemne
Si-n inimi se construiesc sentimente
Ce fac persoanele mai demne.
Visam si noi la sarbatori
Petrecute impreuna
Pictate in zeci culori
Si-o rima buna.
Vin sarbatorile,
La Multi Ani cu sanatate
S-alegem noi culorile
Aprinzand lumini in noapte!
Tot visez la ziua-n care
Liniste in inima
Si fara vreo suparare
Iubirii ii cad victima
Ea va fi aici sa-mi vada
Ori asceza, ori declinul
Chipul pictat cu zapada,
Poate mierea sau pelinul.
Ea va fi martor tacut
Si-mi va spune daca
Tot ce fac in viata
E-un sfarsit sau inceput.
Am început să visez cimitire. Sunt singurele locuri unde mă simt cu adevărat liber. Porumbei albi zboară în jurul meu. Alte păsări cântă triluri Beethoveniene. Cerul e brăzdat în permanență de un curcubeu sângeriu. Copacii veșnic verzi au scoarța scorojită, sfâșiată de ființe sălbatice. Iarba mereu proaspătă și crudă poartă din loc în loc urme adânci de maltratare. Izvoarele line ce susură sunt mereu murdărite de răufăcători invizibili. Se lasă seara…
E toamnă…frunzele sunt furate de vânt și dansează împreună cu diavolii fioroși ai trotuarelor. Un sentiment de vinovăție te încearcă atunci când pășești pe stradă. Ploi absurde îți mototolesc sufletul în absența îngerilor volatilizării. Puterea de a trece peste încă un anotimp scade, lăsându-te pradă falsei fericiri pe care crezi că o posezi. Credința că totul va fi bine îți dispare încet, ascunsă după vapori de deznădejde. Și totuși va fi…..
Aud din ‘nouăzeci și trei
Sunetul chemării-n vis
Alții-s chemați de dumnezei
Înspre veselul abis.
Teama țipă, lumea urlă
Lovituri amestecate
În imensa urii umbră
Să se spele de păcate.
Dumnezeu supraveghează
Lucrând chiar peste program
Ultima oază
De ocrotire psihică
Pe arșița diavolească…
Mi-am luat și eu o sticlă…