Vă vorbesc tot în rime, c-așa-mi stă cel mai bine
Și-aș vrea ca tot mai mulți oameni să se ia după mine
Nu instig la rău, deși e plin de el în jurul meu,
Vreau să am liniște și să nu-mi fie greu
Să visez în continuare la o viață liniștită,
Să-mi fac propria casă și s-o țin îngrijită
Să am o curte frumoasă, puternic colorată
O mașină de familie și-o mașină de tuns iarbă.
Vreau garduri înalte, nu vreau să știu ce e afară,
Vreau să stau la umbră-n curte, în vântul de primăvară;
Vreau s-am bani să nu mor și o decentă slujbă,
O drujbă și un câine nelegat ce mușcă.
Vreau să îmi fac singur și-o casă pentru păsărele,
Când mă trezesc dimineața să cânt lângă ele;
Să fie liniște, să mă bucur de priveliște,
Panică doar când e-nchis la magazinul de scule electrice.
Îmi place să visez, să mă proiectez în viitor,
Să fac planuri și să le-mplinesc până mor.
De-asta trag de zor și scriu pân’ târziu,
Doar asta mă face să mai simt că-s viu.
Și mă imaginez mereu la casa mea,
Deși n-am siguranța că o voi realiza,
Eu tot vorbesc despre ea, cânt despre ea
Și scriu despre mine visând la construirea sa.
Am mai scris și-am să scriu cât timp Domnu-mi dă putere,
Că mi-a lăsat imaginația, cea mai de preț avere.
Cu ea-ncerc să ies din anonimat,
Cu ea construiesc tot ce am în cap.
De asta vreau să le mulțumesc celor ce mă citesc
Și ei sunt un motiv pentru care nu m-opresc,
Chiar dacă cu acest text mă-nscriu la un concurs
E pentru că-mi doresc să dau vieții un curs.
La strofele-astea am muncit, să nu te simți păcălit,
Chiar dacă pentru SuperBlog eu le-am pregătit,
Pentru GTools, pentru casa mea,
Tot ce-i pe lângă ea și cei ce vor sta în ea.
Ele sunt o parte din mine, scriu cum pot eu mai bine
Ca pentru toți ai mei să existe și mâine;
Să existe speranță și-un zâmbet pe buze,
Să iasă fericirea de pe unde se ascunde.
Toți oamenii să cânte fără riduri pe frunte,
Fără umbre în suflet, să nu mai numere secunde;
Că timpul oricum trece, lumea rămâne rece.
Pentru toți cei plecați, un moment de reculegere…