îmi arunc pălăria unde e praful mai mare
și dansez în jurul ei
cu mărăcini în buzunare
aștept să îmi cânte copacii
la fluiere ruginite
voi lua drumul melcilor
îl ascund după ureche
și sar precum cangurii
din cangrenă în cangrenă
cu ochii acoperiți de răsuflări tăiate
voi lua fulgerele la purtare
nu înainte să le schimb culoarea
garderoba lumii trebuie înnoită
și nu mai am încercări rămase
am scăpat o picătură pe jos
din lumina ce îmi zornăia între urechi
scârțâie răsăritul
Baftă! Iată o poezea care suna bine.
Mulțumesc!