Fundamentul blogului

Trist e trecutul de după operaţie,
Durerii nu-i pot găsi o comparaţie.
Creierul meu se sperie,
Dragostea îi dă debranşări în serie.

Vedeam neclar ce am în faţă,
Dragostea intra în ceaţă.
Foarte puţin o mai puteam vedea
Şi-ncep să mă-ntreb: Cine era?

Era o fată cu mirări prea dese
Ce doar de mine pot fi înţelese.
Dar eu nefiind cine eram,
Numele ei nu mi-l aminteam.

Credeam că soarta-mi face glume,
Aveam acelaşi creier şi acelaşi nume.
Totuşi inima ... Citește mai departe!

Rainy story

-What a rain! And what a bad moment to tell you a story! Anyway, I’m gonna tell you.
It was a tall man who lived right across this street. This man was wearing only black clothes and a grey hat on his head. I have never seen people entering or leaving his house. Despite that, there was always clean as you could easily see on the big windows.
The story tells that he had a fortune, but nobody knows who ... Citește mai departe!

De ce am scris…

Lumea se tot întreabă de ce am scris acel articol violent cu profesori. Deja profesori din liceul unde învăţ şi-au exprimat opinia (negativă) despre el. Cine ştie la ce nivel se va ajunge?

Oricum, cu profesorii ce au ceva împotriva blogului meu şi a mea am să fac un pact: de câte ori vor dori să joace ruleta rusească, chiar eu voi fi cel care le va înmâna pistoalele şi muniţia.

Şi încă ceva, o adăugare la acel articol, în ... Citește mai departe!

Miraj tehnic

Prin poiana minunată
Mă plimb eu şi cu o fată,
Are-un plânset de primată
Căci e foarte deprimată.
De prima dată am văzut,
Doar o dată ai căzut.
Ai întors ochii spre mine
Explodând ca două mine.
Rapidă-i revelaţia,
Să mergem în Elveţia.
Şi scutul anti-rachetă
Pe un cric de bicicletă
Să îl punem.
Şi să-i dăm un nume.
Te las pe tine să alegi,
Că te grăbeşti să alergi
Spre mine.
Eu nu-s aici. Ţine-te bine!
Trimit elicopterul
Să-ţi ... Citește mai departe!

Renunţ?

Lumea se întreabă dacă voi renunţa la blogging. Acum nu mă gândesc la asta, dar sunt sigur că ar fi o decizie grea. Renunţând la blogging aş renunţa la miile de oameni care mă ştiu datorită blogurilor mele; aş renunţa la şansa de a mă face cunoscut şi aş renunţa la o formă de socializare, chiar dacă e virtuală. Dar ştiu că deja am un loc printre bloggerii români, chiar şi printre cei străini. Poziţia mea în Zelist o dovedeşte.