Din amintirile zilei de ieri

Atunci am văzut-o pe ea profană. Nu mai era farul călăuzitor de altă dată. Știam că decăzuse, dar mă forțam să cred că nu e adevărat. Toată lumina din jurul ei se stinse brusc, ba chiar fața îi luă o nuanță întunecată. Probabil realizase că secretul ei nu mai era secret. Apoi, a mai tras un fum și s-a retras într-o negură pătrunzătoare…