Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
când flăcările îţi înconjoară crinul
şi regalitatea ţi-e sămânţă de ceartă
bagă capul în pământul umilinţei
şi încearcă
dacă recolta de roşii ţi-e la pământ
bea din vinul disperării
desfă lacătele fricii
şi dă-ţi drumul pe ogor
când fierbe laptele-aşteptării
vei avea blatul pregătit
să salvezi ce-a mai rămas de la uitare
şi vei fi fericit
mă mir şi eu
Se repeta-n gandul meu
Vocea ei zicand ca poate
O sa o revad la noapte
Si-n fiecare zi, mereu.
Dar n-apare si disper,
Ca o caut din priviri
S-aduc in ochi insufletiri
De-adanc mister.
Pasul ei rece ca valsul
Intr-o calda zi de toamna
Poate ura sa-mi absoarba
Si sa imi schimbe scrisul.
Are-n ea mereu putere
De-a distruge tot ce-i rau
Si-a planta in jurul sau
Pomi din care curge miere.
Glasul ei domol ca apa
Arde-n inima mea ... Citește mai departe!
Pentru mine este vis
Pentru altii realitate
Ei se-afunda in pamant
Eu ma curat de pacate
Din pacate-s impacat
Cu soarta cruda ce o am
Suta la suta implicat
In reconstruirea sa.
Alte voci plang,
Eu am invatat
Sa tac
Dar inca simt
Fierul rosu
Gata de-a ma insemna.
Realitatea e ca atingerea delicată a unui ciocan uriaș. De multe ori ți-o dorești, și când o ai, o dai la schimb pe tot felul de căcaturi.
Realitatea e surdă. Nu se sperie de strigătul tău disperat de a ieși din ea!
Realitatea e vie și, cât timp ești conștient de ea, îți rămân aproximativ 20% șanse să supraviețuiești și tu!
S-a lăsat întuneric. Ceea ce văd acum poate fi o ușă sau o groapă. Poate fi nemurirea sau distrugerea. Poate fi dragostea sau tragedia. Poate fi totul sau nimic.
Întunericul îmi priește! Voi alege groapa, nu am cheie de la ușă! Dacă tot nu pot fi nemuritor, aleg să distrug tot! Însă, din ultimele două am să aleg dragostea, căci dacă aceasta lipșește, restul e tragedie!!!