Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
unde m-ai pierdut în
castelul ăsta de lut fără
uși geamuri pentru
conștiință închisoare îmi
ești și lacăt
și eliberare
unde m-ai pierdut
în drum spre tine
cu coastele pe
patine doar țepi intră
în mine știi și
tu că dor
te-am găsit unde
nu erai și am
turnat fundație de
rai și tot cădea
în ziduri Ana
tu m-ai pus pe mine
visele nu fug
tu fugi de ele
de fiecare dată când spui adevărul
care îngheață orice speranță
aparent
de fapt adevărul eliberează
și e dincolo de orice cuvânt
nu toată lumea îl înțelege
(dar tu ești obișnuit)
ți-au aruncat în față adevărul lor
care nu coincide cu al tău
și a durut ca o piatră
din asta sunt făcute visele
aducând cu ele nenumărate boli
pe care ai să le suporți
(sau nu)