din sânge

Am inima geamănă cu durerea
A început să geamă gri-albastru
Pe la geamurile piraților

Înfrățit mi-e nodul din gât
Cu pământul din care mușcăm
Spre eliberarea din spasm

Mi-am spart cerul în cap
Sau tu ai făcut asta
Cu mâini de diamant

Îți sunt dator cu liniștea
Însă doar după ce nu voi mai fi
Sunt același rău-platnic

E timpul să scriu

oricât de greu ar părea
oricâte scări ar fi de urcat
până la stiloul din pod
oricât ar trebui să-mi țin respirația
să pot cunoaște lumea în profunzime

fie lumină
sau absență
fie un moment de liniște
sau timp dat prietenilor

fie că pot
sau nu vreau
sau te rog să închizi ușa cerului
5 minute
să mă pot așeza pe un scaun de foi vechi

în mijlocul focului pașnic
sau a îngerilor defăimători
bând un pahar de vin cu ... Citește mai departe!

Ucis de vis

Azi timpul se mișcă încet. Atât de încet încât am impresia că merge invers. Atât de invers încât am impresia că nu a fost niciodată așa.

Ghinionul mai ia o mușcătură din mine. Mușcă atât de tare încât am impresia că nici nu sunt viu. Dacă sunt viu totuși, asta înseamnă că nu am viață. Am doar o linie subțire trasă cu creionul, care mă leagă de sfârșit.

Am să le cânt sprâncenelor să adoarmă. Am să ucid toți îngerii ... Citește mai departe!

Lacul fără fund

visele nu fug
tu fugi de ele
de fiecare dată când spui adevărul
care îngheață orice speranță
aparent
de fapt adevărul eliberează
și e dincolo de orice cuvânt
nu toată lumea îl înțelege
(dar tu ești obișnuit)
ți-au aruncat în față adevărul lor
care nu coincide cu al tău
și a durut ca o piatră

din asta sunt făcute visele
aducând cu ele nenumărate boli
pe care ai să le suporți
(sau nu)