Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
(poezie inspirată din fapte petrecute recent)
Sunt o victimă
A frumuseții ei,
Ea mi-a sustras din inimă
Toată fericirea…
Prin vocație.
Pe ea o suspectez
Că-și face loc în sufletul meu
Cu japca,
Și apoi nu recunoaște
Că-i stilul ei de operare.
Legătura dintre noi,
Dintre ucigaș și victimă,
E simplu de remarcat…
Întotdeauna
Cuțitul e la mijloc!
Acum știu ce-i dragostea:
Un șir de amintiri plăcute
Atunci când nu mai ești cu ea
Și nimeni nu te mai aude.
Arde-n tine-un foc mocnit
Pentru dragostea pierdută
Și-așteaptă să fie trezit
În alt timp sau niciodată.
Căci nu știi ce-aduce timpul
Ce-acum întristează chipul.
N-ai să știi ce-i fericirea
De nu trăiești dezamăgirea.
Și de-ar fi să se întoarcă
(Toți ne dorim acest lucru),
Sunt sigur c-are să te facă
Ca-nainte să te bucuri.