Viata-i un poem cursiv, introspectiv nativ
Pe portativ avid a naste ceva productiv
Decid s-ucid acid tacit cu vers lasciv timid
Lucid ca apa de izvor inchisa intr-un pandantiv.
Totu-i relativ, m-agit sa zbor spre rai in nor
Sa scap de dor, s-am spor, ma-mbarc cu gandul calator
Spre-o alta statie, sa scap de agitatie
S-am liniste dand lumii alta configuratie.
Lucrarea mea e magistrala, pleaca de sub pamant
Cu orice gand plapand, traseul pe parcurs afland
Flamand de informatie, ... Citește mai departe!
Etichetă: liniște
Bolnav la scară
țigările au gust de gânduri putrezite
gândurile au gust de tropăit de cai
dar caii pasc acum pe alte pajiști
în liniștea de boală
a dimineții noi
Litere deranjate
ce linişte e!
picăturile de ploaie-nisip
mi-au făcut cafeaua de dimineaţă
pe cer a rămas doar norul de zaţ
ce linişte e!
vântul îmi împinge supărările
spre sud
temperatura e potrivită
doar pentru a face sex
şi totuşi ce linişte e!
Cimitir
Mă plimb pe cărări albe de lumină
Într-un parc rece şi gol
Deşi în miezul problemei
Închise suflete în trup
Se dezgolesc.
Copacii trişti, fremătători
Apleacă sfaturi celor morţi
De lângă garduri
De fier pierdut în timp
Şi spaţiu.
Melancolia băncilor funebre
Cântă scurt un dor apus
E plină zi
Şi melcii s-au oprit în drum
S-asculte.
Din locul lor privesc absenţi
Oameni ce-au simţit iubirea
Celor vii intraţi în sol
Odată cu sfârşitul
Timpului.
(26-OCT-2011)
The silent Saturday
E atâta linişte în oraşul ăsta. Se aud doar lanţurile leagănelor din parc. Din când în când, o maşină trece cu zdruncinături pe strada goală. Salutul unor persoane cunoscute mă întrerupe din contemplare. Azi e o zi specială, e sâmbăta tăcută. E prilej de meditare…