Reflecție

Am vrut să plonjez adânc în conștiința umană. Însă m-am temut și am făcut un pas înapoi. Tot felul de gânduri se roteau în jurul meu, vroiau sa îmi facă vânt înăuntru.
Am sărit până la urmă! Și am realizat că sunt în același trup care mă ține captiv de aproape 19 ani. Încerc să evadez prin muzică și poezie, emanând pace și dragoste în jurul meu!!

Pereții îmi răspund

Putrede pături de lavă
Plictisesc moartea-n natură
Stelele noaptea se lasă
Peste plaja imatură

Tigri verzi din copăcei
Aruncați în praf de stele
Îi cântă greierii mei
Și umbra suferinței mele

Pacea cea mult căutată
Arde-n mine vechi comori
Și iubirea camuflată
Zice că vrei să mă omori

Crucificat pe stâlpul lenei
Ard ca focul din priviri
Pentru patima eternei
Și veșnicei ne-mpliniri

Obrazul greu pătat de vomă
Scoate sunete zurlii
Peste apusul de comă
Cu râsete aurii

Pot să ... Citește mai departe!