Nici nu știi ce ai pierdut! Mă simt puternic ca un arbore. Dar nu un stejar, nu un fag, ci un vișin. Ploaia nu mă atinge, frigul nu mă îndoaie. Nu mă poate durea nimic. Totuși, mai sunt lucruri care, într-adevăr pot distruge vișinii: omizile și…dragostea.
Etichetă: postaweek2011
Gratii
Avea doar un anișor. Însă era înconjurat de gratii în față și în spate, în stânga și în dreapta. Ce făcuse ca să merite asta? Totuși, copilului nu-i era frică. Stătea și se juca acolo, în mica lui lume. Nu-l interesa exteriorul, era ca într-o sticlă. Iar el, un înalt vișin cu fructe roșii, dar acre. Poate că iubea prea mult, am auzit că dragostea întinerește. Un an…peste un an nu-și va mai aminti nimic. Gratii, ce gratii? Dar poate ... Citește mai departe!
O scenă gri
El intră zgomotos pe ușă și găsește camera goală. Se așează pe canapeaua neagră și își pune un pahar de coniac. Îl umple doar pe jumătate și completează cu gheață. Din fericire, ziarul este pe masă. El ia ziarul și se face că citește, dar de fapt adoarme. Rădăcinile i-au crescut prin parchetul vișiniu, prin canapea, prin suflet. Dar din coronament nu se mai aud triluri. Ciocârlia a plecat…definitiv??[…]
III. Vișinul din sticlă-Corbul
Înaltul cerului e al lui. Planează deasupra orașelor, dealurilor, deasupra ta. E exact ca un corb, se repede asupra prăzii lui cu mare iuțeală. Poate e dragostea, poate e un suflet rătăcit. Poate sunt doar eu…[…]
II. Vișinul din sticlă-Rain
De ce stătea în ploaie? Oare ce vroia să demonstreze? Cum se simțea? Se simțea ca un arbore, un pom fructifer. Un vișin. Iar apa ce cădea peste el era ca o sticlă. O sticlă ce-l ține departe de restul lumii. În această sticlă nu mai există sentimente. Nu mai există dragoste, milă, iertare. Nu mai există răutate sau speranță.
De după un nor apare o rază de soare. Ploaia se liniștește și el rămâne în genunchi. Știe că n-o ... Citește mai departe!