mă doare tot corpul
de parcă timpul face incizii
vrând să ia din mine
clipe pe care mi le-a dăruit demult
eu nu opun rezistenţă
ba chiar deschid braţele
şi îl invit
să se servească din vid
Etichetă: Timp
Timpul curge din cafea
Eu îmi beau cafeaua din palmă
nu folosesc ceşti
fiindcă sunt făcute din praful pe care călcăm
şi din lichidul care ne hidratează
forţate la un loc de ceea ce ne dă căldură
Eu beau cafeaua doar din ceaşcă
cu palmele lucrez pământul pe care stau
tot cu ele îmi arunc apă pe faţă dimineaţa
apoi le întind spre soare să se usuce
Eu nu beau cafea…
În căutarea hoţilor de normalitate
Timpul roade cu dinţi de drujbă zilele ce trec ca norii pe cer. Este deja primăvară şi va mai fi până vom uita de ea. Oamenii au uitat să numere zâmbete, acum socotesc bani sau secunde. Bucuriile s-au ascuns în traiste prăfuite prin case părinteşti. Singurele amintiri ce ne depărtează de monotonia oraşului sunt o marcă de lactate cu sloganul ‘prea ca la ţară’ şi un porc albastru obsedat de ficat. Trăim într-o lume în care socializăm cu nişte pătrate ... Citește mai departe!
Curva cu cap
A fost odată
O curvă înțeleaptă
Își programa
Orice „întâlnire”
Nu halea pește
Decât fript
În aspic
Îi plăceau
Mezelurile
În membrană
Comestibilă
Dormea puțin
Căci timpul
Înseamnă bani.
Dor
Timpul mi te-a dat,
Tot el mi te-a luat.
Fericire,
De ce tot fugi de mine?
Nu-ti e oare mila
Cu zambet de copila
Sa m-atragi
Si-apoi pe sfoara sa ma tragi?
Cine te-a-nvatat
Sa vii si sa dispari
Intr-o clipire?
Si de ce
Ma ocolesti
Numai pe mine?