Concluzia/Sfârşitul iubirii

Toamna a îngenuncheat la picioarele mele. Părul ei castaniu părea blond văzut în soare. Eu vorbeam cu mine însumi despre anii ce au trecut. Ea împletea un coş de nuiele. Nu era nimic acolo. Nu era pădure, nu era un deal, era doar un buştean culcat de timp.
-De cât timp stai acolo, cu acel coş?
-Din totdeauna. Mi-a plăcut să cos!
De fiecare dată când primeam acest răspuns o vedeam cum îşi aşează fustiţa peste picioarele fine ca lacrima. ... Citește mai departe!

Fundamentul blogului

Trist e trecutul de după operaţie,
Durerii nu-i pot găsi o comparaţie.
Creierul meu se sperie,
Dragostea îi dă debranşări în serie.

Vedeam neclar ce am în faţă,
Dragostea intra în ceaţă.
Foarte puţin o mai puteam vedea
Şi-ncep să mă-ntreb: Cine era?

Era o fată cu mirări prea dese
Ce doar de mine pot fi înţelese.
Dar eu nefiind cine eram,
Numele ei nu mi-l aminteam.

Credeam că soarta-mi face glume,
Aveam acelaşi creier şi acelaşi nume.
Totuşi inima ... Citește mai departe!