Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
Începând cu sâmbăta trecută am avut niște zile pline de stres și de nervi. Ceea ce nu este prea diferit de restul zilelor mele, doar că astea au fost ceva mai greu de suportat. Astăzi, până acum, a fost liniștită. Prea liniștită. Ceva nu e bine, dar nu vreau ca lucrurile să revină la normal. Nu la acest „normal”, ci la altul la care încă aspir.
Cred că am nevoie de o vacanță, una specială, în care să redescopăr ... Citește mai departe!
Pe cât de plină a fost ziua de ieri, pe atât de goală este cea de azi. Nu reușesc să îi dau niciun sens. Asta pentru că și eu l-am cam pierdut pe al meu. Cred că mi-a alunecat din buzunar și acum zace pe undeva prin ploaie.
Mi-am lipit câteva gânduri pe geam; le-am păcălit că am nevoie de informări meteorologice. Dar eu nu vreau să îmi spună ce se află fizic în fața lor, ci să încerce să ... Citește mai departe!
nu îi fura trusa de farduri
cu care călătorește prin gropi
fără de care
nu ar putea păși
nu îi fura zâmbetul de sticlă
îl va pune pe cel de fier
cel care doare în carne
nu în suflet
nu îi mai da haine
îi place să meargă goală
așa cum a fost născută
designer-ii ar urâți-o
nu trage poezia din priză
azi prin cabluri respiră
se înmulțește
și nu moare
nu îi tăiați internetul
locul unde se joacă cu ... Citește mai departe!
sapă-mi groapa
și scoate-mă din ea
înlătură-mi viermii
și refă-mi țesuturile putrezite
despânzură-mă
și leagă-mi gâtul înapoi pe corp
astupă-mi găurile
din suflet și din trup
scutură pământul de pe mine
și fă-mă din nou
să miros a om
păienjeniș pe ochi
du-te și plouă
am pus iarba la călcat
și vaporul e în port
am galben
și port nenumărate tăceri
cere-mi
am în salbă zâmbete
și mângâieri
nu le țin pentru mine
eu m-am obișnuit fără
și cerul latră la mine
înainte să mă acopere cu frunze usturătoare
măcar știu
că ochii umbrelor sunt atenți
și că orice pas
în direcția greșită
va fi
aplaudat
de ploaie