Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
De câțiva ani a pornit o tendință care continuă și astăzi de a se tot crea polemici între susținătorii muncii de la birou și cei ai muncii de acasă. Se aduc argumente de ambele părți, toate corecte, însă se omite existența celei de-a treia variante, mai slab spre deloc reprezentată. Este vorba despre munca de oriunde, pe care unii deja o fac, dar nu vorbesc despre ea din perspectiva polemicilor mai sus amintite.
Un birou (tele)portabil este mai mult portabil ... Citește mai departe!
Și cum săream eu din pagină în pagină ca ideile din gând în gând am descoperit concursul SuperBlog… cu vreo 3 ani în urmă sau pe acolo, că memoria îmi cam joacă feste. Și am încercat atmosfera, mai întâi cu un deget, apoi cu un picior și tot așa. Am participat la tot mai multe probe și am primit și un premiu la una dintre ele, la ediția din primăvara trecută.
Apoi au venit vremuri tulburi, iar, în ... Citește mai departe!
În fiecare an trebuie să mi se pună pata pe ceva ce văd la televizor. Astăzi este despre desenele animate. Toate canalele tv care difuzează astfel de programe au câte (cel puțin) un serial care te face să îți pui întrebarea Oare ce substanțe consumă oamenii ăștia? Însă acum m-am oprit asupra unui anumit post, căci conținutul acestuia m-a tulburat cu atât mai mult cu cât audiența către care este îndreptat este formată din copii foarte mici. Mă refer, după ... Citește mai departe!
Nici nu se spărsese bine dimineața, că eram gata de plecare. Băusem cafeaua, îmi dădusem două palme în fața oglinzii cu toată forța de care eram în stare și apoi m-am aplaudat. Ideea pe care urma să o pun în aplicare era genială, nimeni nu s-ar fi putut gândi la așa ceva, cu atât mai puțin prietenii care urmau să ia parte la eveniment. De ce? Pentru că niciunul dintre noi nu își dorește să apară în fotografii, iar ceea ... Citește mai departe!
… simțeam că mă aflu în cădere, în întuneric, în mine. Țineam ochii închiși și palmele îndreptate în jos pentru a amortiza un eventual impact. Am început să aud claxoane și mi-am dat seama că sunt bine; am deschis ochii să văd unde am aterizat. Nu eram cu niciun centimetru mai departe de unde plecasem, strada era la fel, mașini parcate. Dar când mai bine în jur eu mă uitasem, vedeam aceleași alte case. Mi-am luat pașii în rucsac și ... Citește mai departe!