Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
Ai avut, măcar o dată, o idee atât de măreață încât să ai impresia că nimeni nu s-ar fi putut gândi la asta? O idee pe care să o poți recunoaște după semne clare că este a ta, unică și irepetabilă. O idee pe care să pariezi fiecare bancnotă și monedă pe care le ai crezând că mergi la sigur, ajungând până la a miza pe ea sănătatea mentală sau chiar viața.
Dar dacă ai auzi-o la altcineva, ai mai ... Citește mai departe!
m-am săturat să îmi văd ideile batjocorite în văzul nimănui
și supărările arestate și condamnate la recurență
încrederea în forțele proprii își face și ea jocul politic
în funcție de culoarea pe care o port pe dinăuntru
mi-am votat un alt prezent
dar niciodată nu a fost întrunit cvorumul
deși era unanimitate
cred că am o consituție strâmbă
o dată la câteva minute îmi reanalizez mandatul
și-mi vine să-mi dau onorabila demisie
pe o mai puțin onorabilă revenire
la gânduri ... Citește mai departe!
Deși din punctul din care privesc eu nu pare, există și persoane care nu știu ce este un blog. Foarte multe. Nu mă refer la o anumită categorie de vârstă care a prins „alte vremuri”, ci la persoane care folosesc internetul ocazional pentru a obține informații „imediate”. Acest lucru rezultă din compararea a două numere: 19 milioane – populația României și 25 de mii – numărul de bloguri (însă un om poate scrie pe oricâte bloguri dorește, așa că numărul ... Citește mai departe!
Am descoperit așteptarea. Am descoperit speranța aprinsă că într-o zi totul va fi mai bine și că bucuria adevărată nu se risipește precum fumul. Am văzut noaptea cum își face de cap cu ultimele clipe de luciditate.
Într-un scrum de țigară am descoperit un om care și-a luat în spate ghiozdanul cu povești și a pornit la drum către următorul șemineu și următoarea cană cu ceai fierbinte. Am văzut cum ideile se amestecă cu oamenii obișnuiți la fel cum fumul ... Citește mai departe!
scriu cu cuțitul pe vene
țip în semne
lovesc cu pumnii în perdele
tai în foi viața
e mai ușor de despărțit în silabe
fiecare cu cutia ei de chibrituri
cu care își aprinde cărămizile
să vadă pe unde trece timpul
aud șoapta neliniștii
de după un val de întuneric
când te trezești cu sabia în mână
între pereți transparenți
și singura gură de oxigen
vine de sub tine
într-o încercare jalnică
de a recupera nu-știu-ce