Ard hazu’

poate că totuși am să îmi arunc câteva cuvinte
pe culmea lipsei de idei
subiect devenit clișeu

am să le usuc cu vorbe bune
până vor pleca plictisite
și de bunăvoie

în locul lor cald de pe fotoliu
am să mă așez eu
și am să încerc
să le împrumut din faimă

dacă nu iese bine
le spânzur pe foi
foile le arunc într-o mapă
și mapa într-o haină

am stagnat
pe un loc liber
nu am studiat viitorul
și ... Citește mai departe!

Politica mersului pe jos

Bunul simț spune să te descalți când intri în pădure. Dacă vei călca pe o plantă cu talpa goală, este posibil ca aceasta să supravietuiască; dacă o calci cu bocancul, însă, nu îi dai nicio șansă. În anumite anotimpuri copacii țes covoare, dar acestea se distrug atunci când pădurea acceptă vizite. Da, încă acceptă, pentru că preferă să le arate oamenilor care apreciază acest lucru tinderea naturii către ideal, chiar dacă există și unele persoane care o distrug... Citește mai departe!

Adevăr

în vizuina cuvintelor
trag de clopote
aștept să plouă peste mine soarele

îmi fac propria cazemată
să mă țin la adăpost de mine
și de ceea ce spun

cuvintele au mers pe cărări ocolite
eu obosit să le urmez
îngenunchez în fața ta
moleculă de speranță

îmi părăsesc părul din cap
și tot ce mai e pe acolo
le dau la schimb
pe un adevăr fie el și trunchiat

Cars of the People și Doctor Who

Se pare că nu mi-am revenit complet după weekend. Capul mi-e tot gol de parcă ideile au ieșit prin vreun pasaj secret. Mă servesc cu rămășițe. Neîncălzite. Iar atunci când am o poftă uitată parcă de mult, mai văd un serial. Nu că lung-metrajele m-ar plictisi, însă nu am curaj să le dau play. Așa că am să vă servesc și vouă o porție, rece, din serialele cu care mă hrănesc de două zile.

Cred ... Citește mai departe!

Stâlpi

să ai ce vrei ba chiar mai multe
nu le lua de un’ le pune
să ai mintea deblocată
n-o lăsa cum e lăsată

știu că vorbesc pe sub vers
ca să-l iau de unde-l vărs
ca s-am mintea liniștită
n-o lungesc când e lungită

pentru-a simplu înțelege
legea este ca să lege
și mintea ca să desfacă
dintr-un nod o viață toată

iartă-mi ora cea târzie
ce putea sau nu să fie
ori lăsată ori luată
sau cumva neconjugată