A aruncat scântei din privirea furioasă de a devenit gelos focul din șemineu, iar tastele au rupt-o la fugă. Pofta a escaladat singură peretele și s-a agățat în cel mai apropiat cui. De afară se auzeau răgete demne de o grădină zoologică. De frică, persoanele din tablouri se întorceau cu spatele și încercau să se acopere cu obiectele alături de care fuseseră fotografiate.
O ființă care se putea măsura la înălțime cu Coloana Infinitului a lui Brâncuși apare în pragul ... Citește mai departe!
Categorie: toamna- eu vs eu
Jurnal de superblogger (4)
Slab, slab! Ai mare grijă, tinere (da, tu, cel care scrii acum)! Credeai că ce a fost mai greu a trecut? Află că abia acum începe! Cu ultima notă pe care ai luat-o la SuperBlog mă faci să mă simt ca la o anumită materie din liceu. E normal, totuși, să mă simt așa. Nu poți fi priceput la orice! Însă tu nu te prea pricepi la nimic. Asta e problema!
Lasă, nu mai fi supărat! Să sperăm amândoi că ... Citește mai departe!
Doctor WHO – În (alt) prezent [Sezonul Trepă, episodul 1]
![Doctor WHO – În (alt) prezent [Sezonul Trepă, episodul 1]](https://unpoetpierdut.ro/wp-content/uploads/2015/10/who-s-trepc483-ep-1-e1445341212863.jpg)
https://poetpierdut.files.wordpress.com/2015/10/who-s-trepc483-ep-1.jpg?w=600
– Ține-te bine, Rose, o să ne zdruncine puțin!
Și Tardisul a aterizat cu o viteză atât de mare încât era să se răstoarne. Doctorul exclamă:
– Am reușit!
– Unde suntem?
– În Berlin.
– Când?
– Cred că iar e defect Tardis-ul (în timp ce lovește un ecran cu un ciocănel de plastic)! Spune că suntem în… prezent. Adică pe 20 octombrie 2015, să fiu precis. Ce ciudat! Ce-o fi cu el (în timp ce mai ciocănea ... Citește mai departe!
Jurnal de Superblogger (3)
Azi se va mai afișa o serie de note. Mi-ar fi plăcut să pot să „mă laud” imediat aici, însă cred că voi dormi în acel moment.
În altă ordine a ideilor, la fiecare probă am citit câteva dintre celelalte articole înscrise, doar pe cele care m-au atras, făcând abstracție de concurs, și mi se par tot mai bune pe măsură ce avansăm. De aceea m-am gândit eu la o chestie pe care o țin secretă deocamdată pentru că mi-e ... Citește mai departe!
Am disecat o secundă
Simt că mă transform într-un nod Gordian. Nu mai am cale de desfacere. Atât de legat de ceea ce mă face eu, încât, în momentul când voi fi nevoit să îi dau drumul, voi înceta să mai exist.
Timpul îmi face semn. Îmi zice că mă lasă să îmi fac de cap până se întoarce. Cică nu stă mult, dar întârzie. Însă mereu se ține de cuvânt.
-Un bilet până la capătul timpului, vă rog! Aa, face el cinste? Mulțumesc!