Noaptea imi pot vedea ideile pe cer. Mi-am notat pe o bucată de piele zâmbetele spiritelor. Acum îmi e imposibil să uit. Însă nu voi înțelege de ce am pus punct înainte de finalul propoziției.
S-a reparat. Dar pentru cât timp?
Categorie: toamna- eu vs eu
Ați observat ceva?
Am avut o zi de pauză ieri. Fără blog, facebook, fără internet. A fost bine, însă n-aș fi putut sta mai mult așa.
Azi, când am intrat să verific conturile de social media, am observat ceva ciudat. Vă place mai mult să mă vizitați atunci când nu sunt acasă. Ceea ce nu este o problemă, știți adresa mea și chiar mă bucur că mă vizitați, chiar și când sunt plecat. Eu simt că e de bine!
Articol fulger
Mă înscriu la SuperBlog 2015.
Chiar dacă nu mă mai simt în stare de nimic.
Chiar dacă îmi fug ideile de sub picioare.
Chiar dacă nu contez (după cum zice și alt blogger despre el).
Pentru că a venit toamna.
Pentru că s-a terminat vara.
Pentru că s-au terminat banii
și încrederea.
Pentru că mă doare capul aproape zilnic.
Pentru că pentru nu se poate fără cum!
Voce oarbă
ce ușor e să scrii cu ochii închiși
să nu îți pese
să nu te vadă nimeni
să nu-ți cunoască nebunia din spatele pleoapelor
ideile din spatele nasului
alea cu care cândva uimeai întreaga audiență
acum doar reciți din spatele cortinei
sperând că cineva va avea curiozitatea
să afle cine e după
un orb al lumii
care nu înțelege
și nu vrea
Cerurile – secția sosiri
aș vrea să leg fluturi cu ață
câți mă pot ține
să mă ridice până mă lovesc de cer
să mă lipesc de cer ca gecko
să împletesc o scară ca păianjenii
să o cobor spre voi
în cer e mult prea liniște
dacă vii de unul singur
lasă-ți tăcerile pe pământ
unde nimeni nu le înțelege
deci vor fi în siguranță