Scule plimbate

Voi știți ce este o teslă? Bunicii mei o foloseau la bătutul și scosul cuielor. Am citit recent pe internet că unii pot sculpta foarte frumos cu această unealtă.
Vreau și eu una, dar din cu totul alte motive. Vreau să o expun. Ori în fața casei, ori în garaj. Să zâmbesc de fiecare dată când o văd. Când intru dimineața în garaj să o privesc două minute și apoi să plec cu ea la drum. Da, cu Tesla.

Fan ciclism

De mai mult timp mă gândesc la chestia asta, dar acum, cu ocazia turului Spaniei, m-am gândit s-o spun și pe blog. Îmi place să pedalez și cândva făceam asta destul de des, aproape zilnic. În urmă cu câțiva ani, însă, mi s-a stricat bicla și de atunci mă mulțumesc doar cu privitul ciclismului la televizor. Mi-ar plăcea mult să privesc o etapă dintr-un mare tur mai de aproape. Dar nu ca spectatorii pe care îi vedem la tv. Ar ... Citește mai departe!

Încă o dată

Vapori de plictiseală plutesc în aer. Nu am ce face, așa că îi privesc cu o durere de măsea. Parcă mandibula și o parte de craniu vor să plece cât mai departe de mine. Și eu aș pleca foarte departe de gradele în plus peste 29, dar nu pot. Uneori trebuie să trăim cu ce avem!

Dintr-un film

stau cu gândul în pumn poate îmi vine vreo idee
să urc pe scara asta de oase
sătul de flatulențe cu iz de omletă

închid ochii peste ce am în față
frec pixul între degete ca pe frunzele de mentă
apoi scuip

pictura întunecată
se scurge din ochii mei
pe instalația electrică

sunt conectat la ce-i în jur
ca o diodă

Capătul infinitului

aici timpul trece mai încet
am timp să respir
am timp să văd
tot neajutorat
amân sfârșitul până la infinit
aproape sigur
că pentru mine și acesta se va termina

măcar am timp
să privesc în oglinda nopții
să-mi iau din ea cuvintele
pe care le voi risipi pe aici