cel defect cel bolnav

mai bagă o fisă
în aparatul de inimi defecte
poate îți pică a mea
stai
nu o atinge încă
degetele ți-ar rămâne imprimate pe ea
gândește-te dacă vrei într-adevăr
asta
să-mi suporți
toate problemele
urletele și tăcerile

ia-mi inima cu toată forța
și încrederea
strânge-o
și dă cu ea de pământ

pentru că nu merit

devinnimic

Aveam încredere în cuvinte
Le țineam aproape de suflet
Până am realizat că ele nu îmi pot aduce tot
Ce îmi doresc
Nici măcar o frântură

Ar fi nedrept să le pedepsesc
Pentru că poate
Nu știu eu să le folosesc
Și m-am născut sub luna ghinionului
Uitând să tai cordonul ombilical

Îmi hrănesc depresiile printre gratii
Eu sunt cel închis
Cred că trebuie s-o las mai ușor
Cu poezia cu muritul în fiecare zi în foaie

Și să uit ... Citește mai departe!

lângă groapă

azi am coborât steagul din nou
pe mormântul speranței
îndoliați neuronii recită un marș
al universurilor paralele
gimnastică pe firul gândurilor
un pictor îmbălsămat cântă
gardurilor cimitirului
păsări negre cu ochii înfipți
în ace de nesiguranță
dansează într-o vâlvătaie
de tristețe lichidă

relatez de la ceafa locului
purtând costumul veșnic
ce miroase a tragedii
sudate neprofesionist
pe cămașa de noapte a sufletului

Și laptele, ce facem cu laptele?

M-am gândit că ar trebui neapărat să scriu și despre acest lucru, căci de aseară, de când l-am auzit, mi-a tot stat gândul la el. Am să vă avertizez încă de la început că următoarea idee nu este una realistă, ci doar un fel de „ce-ar fi fost dacă…”. Chiar așa, oare ce-ar fi fost dacă… ? Dacă ce? Dacă… nu știu.

Am văzut un reportaj despre fermierii români, cei care mereu sunt loviți, ba de stat, ba de UE, ... Citește mai departe!

Păianjen în frac

munții îmi înțeapă tălpile
câmpiile îmi scot ochii
marea mă otrăvește
pământul vrea să evadeze din mine
și-s gratiile groase și dese
îmi tot aruncă incantații
să mă împiedic de fire
taie bucăți cu priviri ruginite
să mă coc să mă scurg
mă toarnă în neant
dar pe pereți mă adun
îmi înfig unghiile roase
în gâtul deșertăciunii
am să mușc din viață
până am să mă satur
chiar de voi rămâne doar un ochi
voi veghea la îndeplinirea visului