Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
mi-am uitat șireturile în pod
și miroase a biscuiți
pe malul speranței
mi-am pus lenjeria la uscat
într-un pom veșnic verde
din care coboară fără încetare robo-veverițe
au înflorit strâmbilele
și blegiecii sunt plini de viață
(atât cât pot și ei)
s-au adunat la o halbă de bere
lângă gardul meu
săgetat de soare
azi am să las fantomele din dulap să moară
cel puțin pentru un timp
ca să mă bucur de o gură de noroi
proaspăt ca aerul ... Citește mai departe!
cum să mai deșir norii
când nu am chef nici de mine
nici de ce aș putea face
să mă apuc cu mâinile de crengile îngândurate
de ieri
să sparg plictiseala
în suficient de multe bucăți
cât să îmi țină de foame
leg timpul de un pom bătrân
e prea urât
și nici zilele nu mai au nasturi la cămăși
de ce să plec eu oriunde
când nici aici nu e bine
păsările cântă din aripi
vărsându-și în halbe
fericirea-polei
sângele din călcâie
mi s-a urcat la creier
mă calc pe cap
apoi îl umplu cu pământ
să miroasă a distanță
a fericiri necheltuite
a visuri puse la naftlină
capul îmi scârțâie
a ruginit
din cauza lacrimilor flămânde
ca niște termite desprinse
din cărți fermecate
cu ape tulburi
și monștri reali
plutesc la vale
către distrugere totală
de unde nu mai e cale de întoarcere
nu sunt scări
doar urme de sânge
schelete de smoală
și dinți ce țin strâns... Citește mai departe!
sus
jos
sus
jos
sus
jos
sus
jos
sus
jos
sus
jos
somn
plutesc pe râul tăcerii
cu căpușe în urechi
mi-au supt toate râsetele și zâmbetele
înainte să le aud
se leagănă ușor în bătaia timpului
usturătoare
ca un șfichiuit de salcie
și totul are gust de sare
deodată
totul are gust bolnăvicios
căpușele învârt o horă
eu amețesc
purtat de liniște
către colonul timpului