Mă simt ca un sinistrat refugiat în propria țară
Obligat să fac zilnic o muncă deloc ușoară
De convingere și-atingere a sufletelor ignorante
Aici nu miroase-a bine; nu dați cu deodorante!
Nu puteți acoperi această cangrenă eternă
Speranța de eșec e o moștenire maternă
Nu am lanternă ca să vă scot din beznă
Nu pot fugi după vise chiar dacă n-am luxație la gleznă.
Banii atrag bani, pentru mine asta-i clar
Că doar când îi ai îți curge viață în ... Citește mai departe!
Categorie: unpoetpierdut
Schimbare în plan secund
ce să faci
când soarele te măzgălește cu carioca
ca la „cine adoarme primul”
nici pomii nu și-au pieptănat frunzele
dar tu trebuie să zbori
să faci o vizită ploii
întoarce-te cu ea
vino cu căciula aia de nori
de care altă dată ne speriam
pictează-ne ferestrele
cu frunze căzute din cer
scăpate de îngerii ce pleacă
Salvați călăul!
e ora tăcerilor moarte
când întunericul se separă
ca entitatea primordială siameză
binerăul
călăul și salvatorul
sunt amândoi în interiorul nostru
noi nu cunoaștem pe niciunul
doar ne prefacem
ne cad unghiile pe mormântul adevărului
din ele cresc crengi uscate
din care facem coroane
și uităm să plângem
Viol poetic
avem la dispoziție 5 minute creatoare
să mânjim pereții
cu proiecții de viitor
și rejecții din trecut
să deflorăm scorbura imaginației
cu cele mai bune intenții
și cu termene limită
să lăsăm ideile în ceainic
la foc mare
le fierbem până strălucesc
Din praf și lanțuri
mi-am ascuns chipul trist printre cuvinte
nimeni nu se uită la ele
restul corpului a rămas în bătaia soarelui
urechile aud cum se apropie furtuna
le lipesc de pământ
mi se toarnă praf în ele
din lanțuri e greu să te ferești