Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
Pentru mine este vis
Pentru altii realitate
Ei se-afunda in pamant
Eu ma curat de pacate
Din pacate-s impacat
Cu soarta cruda ce o am
Suta la suta implicat
In reconstruirea sa.
Alte voci plang,
Eu am invatat
Sa tac
Dar inca simt
Fierul rosu
Gata de-a ma insemna.
Ochii astia ma bantuie
Tot ei ma mantuiesc
Atunci cand ii privesc
Desconspir povesti
Ochii-curcubeu
Isi fac loc in sufletul meu
Si imi marcheaza viata
De cate ori ii intalnesc.
Ochii albastri
Nu ma lasa sa traiesc
Desi ii las sa treaca
Dar vine o clipa
Cand, de frica,
Ii iubesc.
Disperare dulce,
Unde ne vei conduce?
Si cine poate
Sa te scoata din toate?
Tara e deprimanta,
Poporul, deprimat;
Caci de orice nuanta
El este privat.
Sanatatea scartaie,
Usile, la fel.
Sistem iesit la pensie
Vrem sa iesim din el.
Nu criza e de vina,
Sunt cei ce-o preaslavesc;
Tara-i o ruina,
La fel cei ce-o locuiesc.
Vrem un mester Manole
Sa recladeasca totul
Si o naiva Ana
Care sa puna botul.
Cu rautate m-ai nascut,
M-ai adus pe-acest pamant
Si-acum ma surp.
Cu rautate m-ai crescut
Pana la o varsta
Si-acum m-arunc.
Cu rautate-ti spun
Ca n-am sa te ajut
Si ma intorc.
Cu rautate plec
Si n-am sa te iert
Nici in mormant!
V-as spune-acum doua-trei vorbe
Dar poate voi nu m-ati crede
Si timpul nu se-ascunde-n ore,
Nici in emotii, nici in verde.
Timpul e adanc in noi,
Penetrandu-ne constiinta
Si lasand urme pe foi
Dupa ce-a devorat fiinta.
Inchide ochii
Si vezi!
Cat ai de trait
E mai putin important
Decat ce-ai
Infaptuit!