Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
îmi place să îi ascult tăcerea
când ea stă singură cu tăcerea mea
tăcerile noastre dansează sincron
și spun mai multe lucruri decât am putea noi vreodată
ele sunt și pictori și sculptori
printre altele
dar cel mai mult ne place
că tăcerile noastre cântă
metal
Cantec la lasarea serii
de-ar sti sa-mi cante ochii tai
in vorba pe care-o-nteleg
si-ar pleca din pieptul tau
suflul dupa care-alerg
daca azi te-as intalni
te voi sti deja de-o viata
daca ne vom desparti
as zice c-ai fost o ceata
imi esti umbra-n miezul verii
si bec la lasarea serii
caldura in frigul iernii
era sa fii
dar nu ma stii
poate eram alti copii
*
Nevazutul
lumea nu vede
lumea nu stie
amintirea din colivie
va zbura ... Citește mai departe!
tu ai nume de film, draga mea
îmi ții inima în suspans
în fiecare secvență a zilei sufletele ni se târăsc prin jungla rolelor de peliculă colorată
când strigi „Acțiune!” mie mi se usucă cuvintele în gât
eu am propria peliculă cu tine
închisă undeva prin vreo cutie craniană
în care rolurile
încă nu ni s-au dat
am sã mai zăbovesc cu o idee
asupra chipului tãu
plămãdit cu suflare de toamnă târzie
și asupra vocii tale
care mã liniștește ca ploaia de vară
asupra ochilor tãi de un senin primăvãratic
și buzele ca o grãdinã cu cele mai diverse flori
ești bucata mea de rai din suflet
acolo unde mă întorc
atunci când sălciile impare
se satură de cântece de dor
am vomat intestine pline cu cuvinte
părerile mele despre zile
liniștea crepuscularã a descătușării inimii
coastele îmi fac gard în jurul sentimentelor
așa se întâmplã de fiecare dată când mă rătăcesc căutându-te
mi-ai furat și drumul
și destinația