Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
trage-mă de secunde
în jos
să îmi privesc trăirile de dedesubt
să mi le pictez pe șireturi
doar n-am să ies în lume desculț
îmi pictez și o inimă pe piept
să nu semene cu cea din interior
să păcălească oamenii
că sunt nepăsător
îmi înnod crengi deasupra capului
cu fire de lămâie
a căror tărie o știu
doar eu
și șireturile
gătesc auzitele
le transform
*text lipsă*
sunt mai bune la cuptor
am să mai aprind o țigară
împotriva legii
și a instinctului de autoconservare
să-mi reprim gândurile de război
am să mai zgârii cuvinte pe foi
împotriva sărăciei
a sclaviei
și pentru sănătatea minții
am să am să
dar până când
am doi dușmani
ambii au culcuș în propriul cap
am să am să
ba nu
nu am
să tac
te mai provoc o dată
să uiți tot ce-ai învățat
și să-ți apleci atenția
asupra unui fenomen necontrolat
poate că totuși am să îmi arunc câteva cuvinte
pe culmea lipsei de idei
subiect devenit clișeu
am să le usuc cu vorbe bune
până vor pleca plictisite
și de bunăvoie
în locul lor cald de pe fotoliu
am să mă așez eu
și am să încerc
să le împrumut din faimă
dacă nu iese bine
le spânzur pe foi
foile le arunc într-o mapă
și mapa într-o haină
am stagnat
pe un loc liber
nu am studiat viitorul
și ... Citește mai departe!
în vizuina cuvintelor
trag de clopote
aștept să plouă peste mine soarele
îmi fac propria cazemată
să mă țin la adăpost de mine
și de ceea ce spun
cuvintele au mers pe cărări ocolite
eu obosit să le urmez
îngenunchez în fața ta
moleculă de speranță
îmi părăsesc părul din cap
și tot ce mai e pe acolo
le dau la schimb
pe un adevăr fie el și trunchiat
să ai ce vrei ba chiar mai multe
nu le lua de un’ le pune
să ai mintea deblocată
n-o lăsa cum e lăsată
știu că vorbesc pe sub vers
ca să-l iau de unde-l vărs
ca s-am mintea liniștită
n-o lungesc când e lungită
pentru-a simplu înțelege
legea este ca să lege
și mintea ca să desfacă
dintr-un nod o viață toată
iartă-mi ora cea târzie
ce putea sau nu să fie
ori lăsată ori luată
sau cumva neconjugată