cum să te privesc eu cer
cu stele căzute în noroi
cum să te privesc ocean
care îneci toate speranțele
cum să te privesc eu zi
din ce în ce mai întunecată
cum să te privesc eu moarte
care ești mereu prezentă în viață
Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
cum să te privesc eu cer
cu stele căzute în noroi
cum să te privesc ocean
care îneci toate speranțele
cum să te privesc eu zi
din ce în ce mai întunecată
cum să te privesc eu moarte
care ești mereu prezentă în viață
mă mai ține minte cineva
sunt acela care creștea foc din pământ doar cu privirea
cel care a arestat toate speranțele ca să le vadă cum mor
cel care pune pauză la joc
acum ard în propriul foc
naufragiat pe pământul deznădejdii
îmi fug ideile de sub păr
aș putea să fac ultima incantație magică
dar nu vreau
pentru că ar fi ultima
n-a fost momentul potrivit să fac schimbarea
și-a fulgerat și-a ticăit
pân-a murit
va trebui să mai aștept
și să sughit
să ard pe interior
și pe afară
să număr orele dintr-un minut
la fiecare secundă
să privesc spre pereți și să mă-ntreb
cu ce-am greșit
e lună plină
blocurile se smulg din betoane
se duelează
fac plimbări și planuri
cine știe despre ce vorbesc
străzile se dezmorțesc
încep să joace nodul
spun bancuri
magazinele devin lăcașul diavolului
de unde oamenii pot lua tot ce își doresc
și ceva în plus
stâlpii stradali
aruncă priviri scânteietoare
așteptând următoarea victimă
e un zumzet continuu
cauzat poate și de iarba care se întrece în creștere
și de câinii care joacă poker și pun la cale afaceri curate
dar ... Citește mai departe!
era soare și prea liniște
nu se mișca nimic
gândurile stăteau la umbră sub frunte
rareori o încruntare le cutremura
atunci când exteriorul nu mai coincidea
cu ce se află aici
apoi ai intrat tu în mintea mea
ai stat două secunde
și-ai plecat