azi las gândurile-n pauză
din jocul lor nebun
în jurul universului
încetinim
pentru a putea coborî
din leagănul protector
azi paștem iarbă proaspătă
mâine iar pârjol
Categorie: vara luminii negre
Condamnat
mi-am luat picioarele în spinare
uit de tot ce mă doare
las conștiința acasă
las vise
las idei
las planuri vechi în așteptare
mă duc să-mi ispășesc pedeapsa
până nu va mai conta ce sunt
timpul își va pierde forma
și voi fi înghițit
mâine
mă duc la muncă
Din temniță și praf
mi se întunecă silabele
ideile șerpuiesc
căutând un loc în care să se ascundă
temerile stau la pândă
eu nu mai sunt
sau nu am fost vreodată
aș vrea să îmi închid gândurile
într-o zi mai luminată
obosesc
pe zi ce trece
mă vărs în fluxul timpului
nu știu să înot
când voi deschide ochii
mă voi trezi
sau voi muri
sau voi fi la fel
Mereu pierdut
timpului îi place să treacă pe lângă noi
fără să ne salute
atunci când o face
nu e momentul potrivit
îi poți vedea pozele pe ceas
dar nu așa arată cu adevărat
poate vom avea ocazia să îl cunoaștem
și să-l putem aprecia
S-a întâmplat din nou
Extenuarea m-a trimis din nou forțat acasă. Oboseala e tot mai accentuată și mă macină atât fizic, cât și psihic. Azi m-am certat a nu știu câta oară cu un coleg de la altă secție, care (după părerea mea) nu prea pare să știe să numere/citească, de tot vine să-i fac completări la comenzi deja complete, iar pe altele nu le găsește deloc.
Am încheiat prematur ziua de muncă, cu vreo 6 ore mai devreme, aproape adormit cu capul pe ... Citește mai departe!