Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
Spune-mi de-am să te mai văd
Iubirea mea cu voal albastru
Că deja îmi pare rău
Că am fost așa sihastru
Dar asta era firea mea
Și doar în lipsa ta
S-a schimbat, s-a transformat
În altceva.
Spune-mi c-am să te mai văd
Să nu vărs lacrimi după tine
Că deja îmi pare rău
Îmi pierd încrederea în mine.
Abia ce o recâștigasem
Și nu știu cum de am pierdut-o
Căci de unde eu plecasem
Nu era un început
Spune-mi ... Citește mai departe!
Pentru că sunt niște ființe atât de minunate! Pot reteza din zbor capul unui om cu vârful aripii; nu lasă risipă de sânge la masă; aruncă flăcări pe nări, făcând friptura instantaneu. Dar cel mai mare atu este că ei mănâncă oameni, scăpând planeta de suprapopulare…
E timpul sa imi iau portia de liniste. Pornesc incet pe strazile orasului, mereu prin aceleasi locuri. Vad mereu aceleasi blocuri, aceleasi masini, totusi alti oameni. Si tot ceea ce se repeta e, de fiecare data, diferit. Si tot ce e diferit, e mereu la fel. De parca timpul si-a pierdut imaginatia si repeta mereu noi tipare; de parca tot ce e nou in viata a mai existat candva. Ca si cum carnea si-ar pierde substanta de fiecare data cand ... Citește mai departe!
Plombe negre și albastre
Are cerul astei zile
Nu-l privesc în timp ce coace
Imagini pentru amintire.
Mi-amintesc cu drag de ea
Nu contează c-a zburat
Ca și fulgii albi de nea
Într-un peisaj furat.
Ascunsă e ca gândul meu
Și urât gândește-acum
Așa c-am scos-o din releu
Fără ca să iasă fum.
‘Și mirosea a orgoliu satisfăcut, flori de primăvară și cafea’. Fluturi ereditari își băgau nasul în porțiuni de materie încă necercetată. Masa pe care stătea cafeaua se gândea la procesul prin care plantele se hrănesc(fotosinteza). Orgoliul era singurul care lenevea, așteptând proxima ocazie să arate că nu a murit.
(Mulțam, Gnowee, pentru citatul din incipit, mi-a fost de reală inspirație!)