Cum evităm Apocalipsa

vreau să văd cum răsar speranțe din asfalt
udate ipocrit dar sincer
să lumineze în fulgere poporul ambulant
ce nu încetează să strige

vreau în pomi să înverzească liniște
legănată de cântecul ploii
vreau căldură atunci când ninge
în mijlocul câmpului strigoii

pe fețele noastre să se nască fericirea
natural nu prin cezariană
să hrănim cu lacrima din ochi
orice pornire arbitrară

să lăsăm întunericul să se scurgă
în mațul noroiului de unde a venit
norii sunt goi o să audă
și vom sparge tot ce nu ne place

acum e lumină și liniște și adăpost
noi suntem și la mijloc și la capăt
am eliminat orice urmă de permafrost
și ne pregătim de încălzirea globală

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *