mi-am legat pietre de suflet
să alerg cu ochii despletiți
prin păienjenișul camuflat
sub frunze transpirate de toamnă
am cancer la zâmbet
mi-a căzut deja
în foile pe care le mozolesc
cu picături de otravă inofensivă
am cancer la bunătate
e toată neagră
și pute a iluzii topite
peste noi norii
micționează zile cenușii
cu funde de cărbune
ce iau foc la fiecare ochi
încins de stâncile din
voi urșii
ce zgâriați cărări
ne puneți în spate
sacii cu pământ din mină
ne acoperiți ochii
și vreți să ieșim la lumină
nu mai vreau păduri
nici iarbă
azi e închisă intrarea în paradis