Cum să nu fiu supărat când toate cărările celorlalți se odihnesc pe spatele meu? Mă trag de barbă idei neprinse de mult. în ochi mi se învârt vârtejuri de curiozitate, iar timpul se încolăcește în jurul meu și mă strânge. Las cuvinte să-mi zboare de pe firele de păr; le urmăresc către nori.
Zăpada păstrează calde amintirile verii trecute. Încerc sa ies din zăpadă. Din fericire, chiar și această zi se va termina atunci când va ajunge la capăt! Întunericul mă prinde de ochi și mă aruncă. Respir cu greu, dar mulțumit.
Încă mă cert cu nopțile să îmi dea somnul înapoi. Să îl întind pe o felie de pâine și să îl învelesc cu mine. Mi-e foame de ne-grijă! Mi-e foame de nepăsare! Mi-e foame de ne-tot! Furnica din mintea păianjenului de sub calorifer mă înțelege. Greierul sare primul!
Atunci când mi-e frig sau nu mă simt bine fizic, sau sunt supărat, fac câțiva pași în viitor. Iau de acolo doar speranța, ca bunătățile să fie acolo când ajung. Mai mănânc o felie de dulceață pe pâine, mă întind pe pereții singurătății și deschid ochii larg. Timpul a trecut și pe aici!