să ne ștergem ideile pe pantofi
când pisicile se bat
și cântă cucuvele
în praf
nu vom găsi nimic strălucitor
nici pe cântar
adevăratul ser
pentru orice
e chiar în noi
Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
să ne ștergem ideile pe pantofi
când pisicile se bat
și cântă cucuvele
în praf
nu vom găsi nimic strălucitor
nici pe cântar
adevăratul ser
pentru orice
e chiar în noi
mâini desperecheate
care scriu o poezie pe spatele paginii
duc gânduri
de la vârful limbii la vârful degetelor
au mers prin praf
și pe întuneric
apoi au stat
gândurile mi se înnoadă pe la urechi
fug de cerebel ca de furtuna
ascunzându-se în cortexul prefrontal
apoi pică în cana de cafea
scoarța se sparge de atâta așteptare
iar materia cenușie se scurge pe încălțăminte
și apoi în praf
Morala:
creierul e al tău
dar îți este furat
zi de zi
ceas de ceas
Ar fi indicat să postez ceva, nu? Da, cred că ar fi mai bine pentru blog. Ar mai intra câteva persoane să citească şi nu s-ar pune praful. Poate că ar fi bine să pun şi câteva tag-uri interesante. Dar ce subiect să abordez? Nu am niciunul. Gata, ştiu! Voi scrie exact ce gândesc!
M-am hotarat sa redecorez inauntrul mintii mele. Se pare ca luminile viu colorate, peisajele de pe pereti si mobila erau prea moderne. Nu se mai potriveau cu mine. Am dat totul afara!
In schimb, am pus pe pereti un tapet monoton, in centru doua fotolii prafuite si, intr-o parte, un sifonier vechi. Si am lasat totul in bezna!