Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
dacă nu scriu azi
n-are sens
n-am stat vreo zi fără să scriu
încă din prima zi de școală
îmi vreau viitorul timpuriu
răbdarea mea e limitată
atâtea texte mi-am extirpat
să mă pot simți ușor
unii le-au apreciat
pentru alții n-au umor
iată c-am făcut și rime
ca de țigări vream să mă las
azi le accept ca parte din mine
le mai chem uneori la taifas
azi e una din acele zile
în care-am stat și-am calculat
cât ... Citește mai departe!
acum sunt liber să ascult zgomotul orașului
să îi respir poluarea
liber
să scriu
până îmi veți cunoaște venele pe dinăuntru
și sufletul pe dinafară
liber
să muncesc pentru ce îmi place
până când ce îmi place îmi va fi serviciu
liber
mai sunt mici lucruri de rezolvat
dar ce ar fi viața fără ele
în sfârșit
sunt liber
Nu ştiu ce să scriu,
nu ştiu ce să citesc
nu ştiu ce-am să visez
nu ştiu ce-am să păţesc
nu ştiu cine sunt
şi nici unde mă duc
L-am luat pe „nu” în braţe
şi-l plimb, şi-l legăn, şi îl uit…
M-am trezit! Mi-e greu să stau fără să-mi fac ‘glasul’ auzit prin blogosferă. Nici zăpada nu mă mai încurcă. Eu trebuie să fiu (mort) la datorie mereu. Fac şi eu ce ştiu să fac, scriu. Pentru că, pe zi ce trece, descopăr tipuri de muncă ce nu mi se potrivesc. Aşa că rămân p-aici până va apărea ceva şi pentru mine.
Când se face-aşa târziu
Şi-am capul gol,
Şi-s nedormit
Trebuie să scriu.
Când mor de frig
Şi ştiu nimic,
Căci nu mai vreau să ştiu,
M-apuc să scriu.
Când durerea mă apasă
(Fizică sau sufletească)
De nu mă mai simt viu
Trebuie să scriu.
Când curg ideile pe foi
Eu m-aş gândi la amândoi…
Când singur nu am să mai fiu
Tot n-am să m-opresc să scriu!