Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
am pus sprânceană peste sprânceană
să nu fiu orbit de cunoaștere
mi-am ascuns inima departe
să nu mă omoare adevărul
am închis timpul în ceasuri
asta nu prea a funcționat
el tot râde la noi
acum purtăm haine peste piele
să nu se vadă cât suntem de vulnerabili
totuși unii oameni își iau viața
și rămân fără ea
să ne suflecăm mânecile
până la genunchiul secundei de care vrem să ne despărțim
în sala de așteptare
a unei haine de carne
luăm cina cu însăși viața
iar noi nu ne putem lua ochii
chiar dacă oricum nu vedem nimic
trebuie să scriu
altfel toate lunile mi se strivesc de tâmple
mă dor umerii
de la mersul înapoi
se întunecă zilele
trag jaluzelele
deschid ochii
să mai dorm o viață
trebuie să scriu…
Am vechime-n rime cam de când ești tu născut
Totuși sunt mereu proaspăt ca iarba cosită-n câmp
Nu calc strâmb decât dacă mă împiedic
Poate știu mai mult ca tine, însă nu-mi place să predic.
Mă ridic cu ușurință din orice groapă viața-mi sapă
Eu dau apă la moară chiar și dintr-o fântână seacă
Merg mai mult pe burtă, deși nu sunt melc
Legile lumii nescrise-ncerc să le-nțeleg.
Niciodată n-am crezut că eu le știu pe toate
Dar mă simt ... Citește mai departe!
a trecut şi vara asta
am frecat menta două luni
acum muncesc pe brânci
şi nu am cui să spun
că am şi eu nevoi
dar le e frig şi lor
şi le acopăr
doar cu dor
dragă viaţă
mi-ai pregătit tu multe
am să fac faţă
dar încă nu ştiu cum