Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
draga mea de ce
ți-ai întors haina pe dos și
mături cu ea pe
jos în loc să o dai
săracilor gândacilor
și șobolanilor e frig
în casa lor ei se
hrănesc cu resturile de bunătate a
oamenilor cei
mai mulți o aruncă la
fel ca pe insulte sau o
amanetează în
loc să hrănească cu
ea șobolanii
nu facem decât să reciclăm nopți
când cineva ne taie din ele
și nu ne mai ajung peste creștet
ne-am înveli cu verile trecute
pe care le-am urât până azi
promitem că de la anul umplem șifonierul
însă doar reciclăm nopți de vară
cu greieri amanetați
ce cântă doine de ieri
azi este prea frig
iar noaptea scurtă nu ajunge la picioare
din ochii ei curgeau lacrimile cerului
cu care putea îmblânzi furtuna
zâmbetul ei potolea furia soarelui
când închidea ochii se făcea liniște
toate animalele tăceau să o asculte
dar ea nu vorbea niciodată
ea cânta
pe limba copacilor
și a pământului înțesat de rădăcini
o puteai asculta doar cu sufletul întreg
Voi știți ce este o teslă? Bunicii mei o foloseau la bătutul și scosul cuielor. Am citit recent pe internet că unii pot sculpta foarte frumos cu această unealtă.
Vreau și eu una, dar din cu totul alte motive. Vreau să o expun. Ori în fața casei, ori în garaj. Să zâmbesc de fiecare dată când o văd. Când intru dimineața în garaj să o privesc două minute și apoi să plec cu ea la drum. Da, cu Tesla.
De mai mult timp mă gândesc la chestia asta, dar acum, cu ocazia turului Spaniei, m-am gândit s-o spun și pe blog. Îmi place să pedalez și cândva făceam asta destul de des, aproape zilnic. În urmă cu câțiva ani, însă, mi s-a stricat bicla și de atunci mă mulțumesc doar cu privitul ciclismului la televizor. Mi-ar plăcea mult să privesc o etapă dintr-un mare tur mai de aproape. Dar nu ca spectatorii pe care îi vedem la tv. Ar ... Citește mai departe!