My life’s story is not the story of my life. The story of my life is that which starts in love and ends in tears!
Autor: Ștefan Trepăduș
Frenezie noir
Am vrut să scriu ceva extrem de sumbru
Dar a ieşit ceva extrem de simplu
Afară frig, înăuntru cald, sunt iglu
Şi sufletul mi-e greu ca plumbul.
Îmi fug cuvintele din ochi
Prea repede să le pot prinde
Mirarea-n trup mi se întinde
Şi sufletul îmi e de foc.
Aştept să mai treacă timpul
Compresat precum o undă
Şi împrejur să se scurgă
Din suflet precum nisipul.
Angelique
Chipul ei era cum îl visasem
Simplu, perfect,
Raţiunea-l dejucase
Până ca eu să mă trezesc.
Adormit de simţuri noi
Înfiorat până-n călcâi
Mă simţeam al tuturor
Deşi eram al nimănui.
Am mai privit-o pe furiş
Până să-mi dau seama
Că, folosind atingeri mici,
Înlăturase toată teama.
Am închis ochii adânc
Ca să o păstrez cu mine
Aşa c-oriunde pe pământ
Amintirea ei e vie.
Un senti-mentalist
Chiar dacă tot nu am aflat exact ce înseamnă dragostea, am descoperit că încă mai sunt capabil să am acest sentiment…să-i spun ‘Miracolul Crăciunului’?
…sad miracle…sad evening…(nothing)…
Ce e dragostea?
Dragostea…ce e dragostea?
Oare este bună sau este rea?
Dacă ţi-aş spune că e alegerea ta…
Oare ai refuza?
Vise…dorinţe şi vise
Din păcate, toate nepermise.
Atât de depărtate şi stinse
De amintiri promise.
Cântece…cântece la ureche,
Că timpul trece
Şi nu orice pereche
Reuşeşte…
Tăcere…moarte şi tăcere
Strigăte de plăcere,
Uitare şi durere.
Dragostea-i…doar o părere!