Știi ce simte trotuarul când ploaia măruntă și deasă îi bate obrazul? Dacă nu, pune-te între el și cer ca să afli. Nu este ceva plăcut, după cum urma să aflu și eu la scurt timp după ce mi-am derulat pentru prima dată pașii prin București. Uneori ploaia este plină de dojană, dar nu la modul „De ce nu ți-ai luat umbrela, fraiere?”, ci, mai degraabă, „Azi nu prea te-ai gândit la ea. Știu, nu ai avut timp; lasă că ... Citește mai departe!
Categorie: altceva
Spitalul de dincolo
„Nu credeam că am să pot ajunge până aici!” spuneam în timp ce eram împins pe holurile albastre și întunecate pe patul cu roți care scârțâiau a melancolie și uneori se împiedicau ca fericirea de nori. Cineva tot vorbea, cred că cu mine, dar eram prea buimac și absorbit de importanța dialogului interior pe care îl aveam. Oasele refuzau să îmi mai acorde sprijin, carnea refuza să le mai ofere adăpost, iar sufletul se simțea ca și cum ar merge ... Citește mai departe!
Pereți de piele
Ploua. Fugeam către stație pentru a prinde ultimul transport care m-ar fi putut duce acasă. Apa care îmi pătrunsese în hainele ochilor îmi arăta o lume ștearsă, scursă și reparată fără pricepere, chiar în grabă. Am strănutat puternic, apoi, când am deschis larg ochii, am văzut cum mașina salvatoare luase pe altcineva în locul meu sau, în cel mai rău caz, plecase cu un loc liber. M-am sprijinit de o bancă să îmi odihnesc gândurile și să caut un adăpost. ... Citește mai departe!
#1din2milioane
1 din 2 milioane de oameni se pierde zilnic. În și de el însuși, în și față de cei din jur; în și împrejurul orașului în care locuiește. Cei mai norocoși rămân așa, duși de un val uscat și amestecați de viață într-o destinație de weekend prelungit din care uită să se mai întoarcă.
1 din 2 milioane de oameni se sufocă în fiecare toamnă. Îl apasă blocurile și parcurile, trotuarele și parcările și parcă și persoanele pe care nu ... Citește mai departe!
Întâlnirea
A început să sune alarma. Nu știam pentru ce, nici unde, când și de ce trebuie să ajung. Dar simțeam că este ceva foarte important și că îmi va schimba viața într-un mod dramatic. M-am ridicat pe marginea patului și am stat câteva minute ca să-mi scutur somnul din cap. Simțeam că de urechi îmi stăteau agățate toate zilele de ieri, de care acum eram perfect conștient, ceea ce făcea să mă doară gâtul – se pare că fusese cam ... Citește mai departe!