Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
îmi dezleg șireturile pe după gât
într-un cuib de stâncă pe
stânga malului drept
din țigară iese fum unde
nici vulturii nu mai zboară
fumează și joacă poker
ideile sunt însurate
la casa lor
la o adresă ștearsă deci
inexistentă
pe plic scria
că
nu am voie
dar așa am fost
învățat să vă
așez una după alta
unul
după altul
iar copiii voștri
propoziția și fraza
să-mi fie sclavi
pentru asta
acum
fac închisoare
de bună voie
și neînghesuit ... Citește mai departe!
pe buzele vântului
circulă niște zvonuri ciudate
cu bilet la clasa I
spre doruri expropriate
vin avocații după ele
se asigură că rămân lucruri de povestit
dacă nu
inventează ei
la televizor
bâzâie mereu lumina aia albastră
mă dor urechile
de mor
am pus un bilet la pariuri
joacă speranța cu distanța
liberul arbitru
le așteaptă la masa verde
vând gogoși cu umplutură de cuvinte
dulci la suprafață
din interior dezgropăm comori
apărem la tv
atenție se închid ușile
înapoi ... Citește mai departe!
Azi mi-am propus să experimentez puțin cu blogul. Oricum totul arată pe aici ca un experiment eșuat! :)) Așa că mi-am zis că nu am absolut nimic de pierdut.
E foarte simplu (cum altfel 😀 ? )! Astăzi am să scriu cât pot eu de multe articole, încercând să aduc o cantitate cât mai mare pe blog. Cu calitatea se pare că nu am reușit, nu că nu ar aprecia oamenii calitatea, ci pentru că aceasta nu (prea 😀 ) ... Citește mai departe!
Am doar o simplă întrebare (însă doar în aparență) astăzi pentru voi. Și pentru asta voi expune două cazuri. În care dintre situațiile prezentate mai jos persoana respectivă poate fi considerată neserioasă? Am să vă spun și părerea mea la sfârșit.
Situația 1
Ai descoperit recent un lucru care pare destul de interesant încât să vrei să îl faci și tu. După o scurtă perioadă, să spunem o lună, realizezi că acel lucru nu e pentru tine și că nu ... Citește mai departe!
„M-am așezat în fața oglinzii. Am început să o studiez. 4 laturi drepte, lipsite de ramă și de vreo protecție aplicată marginilor tăioase. Suprafața ei argintiu-lucioasă își făcea datoria, ca deobicei: reflecta toată lumina care îi atingea suprafața. Undeva în centrul ei stătea aproape nemișcată o ființă. Era un om slab, atât de slab încât îi puteai vedea emoțiile pe corp. Un corp care a preferat să aibă mai multă grijă de creier decât de el. Nici asta nu prea ... Citește mai departe!