Categorie: resurrection winter

Îndrăgostit

Posted on by Ștefan Trepăduș

Îndrăgostit de cadavre și de meșteri
Care ascund adevăru-n peșteri
Iubesc minunea ce-a făcut lumea
Din păcate, pe ea se-așterne bruma.

Iubesc însuși sentimentul
Ce-mi conturează prezentul
Îndrăgostit de natură și de basme
Și de străveziile vieții fantasme.

Îndrăgostit de viața ce o duc
Mental închis într-un sătuc
Iubesc spiritele ce mă cheamă
Și cenușă-n cap îmi toarnă.

Iubesc albastrul de senin
Și ochii tăi ce-amenință
Îndrăgostit de venin
De șarpe în cădelniță.

Războiul ăsta s-a sfârșit
Îndrăgostit eu am ... Citește mai departe!

Tortură vizuală

Posted on by Ștefan Trepăduș

Unghii căzute de căldură
În eprubete sânge și tinctură
Ficat tocat și pus la afumat
Tubul digestiv pe gât înfășurat.

Dinții înfipți în pământ
Inima jos, încă bătând
Ochii privind spre trupul gol
Fără organe în interior.

Pielea atârnată la uscat
Trupul dezosat, eviscerat
Părul aruncat la coș
Privit de doi ochi căpoși.

Picioare sprijinite de perete
Cu cicatrici și degete tăiate
Un pandantiv atârnă într-un cui.
Al cui e corpul? E al nimănui

Acea persoană nu există
E firea ... Citește mai departe!

Îngeri roșii

Posted on by Ștefan Trepăduș

Pierdută zestre
Din adâncul inimii
Cu urlete semețe
Din dealul privirii.

Râd dealuri hâde
Oropsite-n veci
De morminte
Lugubre și reci.

Cu poteci tunse
De ropot înfuriat,
Muguri și tuse
Eseu ratat.

Tumefiat de groază
Ropot de fulgere
Lacrimi ce stagnează
Pe trupuri râncede.

De la fața locului

Posted on by Ștefan Trepăduș

– Bună ziua! Mă aflu pe o arteră foarte intens circulată ca să vă țin la curent cu ultimele noutăți. Două vehicule de culoare roșie tocmai s-au ciocnit, blocând artera pentru un timp nedeterminat. Tocmai ce se apropie un vehicul de culoare albă. Ce se întâmplă? Vehiculul alb se îndreaptă spre mine. Nu! Nu sunt eu vinovat! Nu mă luați! Nuu….
– A transmis pentru voi reporterul nostru special Anevrism, direct de lângă inimă! Sufocare plăcută!!

Mâncare pentru dragonii mei

Posted on by Ștefan Trepăduș

Mai întâi am răcit pământul, ca să îl pregătesc. Am presărat pe el gheață cât vezi cu ochii. Apoi am început să răcesc aerul. Nu foarte mult, exact atât cât trebuie. Apoi am urcat până sus la nori, să le pot da mai ușor semnalul. Pe când verificam ultimul nor, am întâlnit un moș scund care stătea pe un scaun, iar din mâinile lui ieșea un praf alb, minunat. L-am întrebat:
– Deci, tu ești acela care face zăpada?
– ... Citește mai departe!